Detachment. Și un rol amar interpretat perfect de Adrien Brody.

Știți ce este astăzi? 10 septembrie, ziua ce precede 11 septembrie. Despre 11 septembrie și tragedia ce a marcat această dată, știe o planetă. Despre 10 septembrie ca Ziua Internațională a Prevenirii Sinuciderii(în clip se răspunde la întrebarea Ce vă dă putere, atunci când vă simțiți singuri?) și tragediile ce se încearcă a se evita… știu puțini. Întrebare (la care aștept răspunsuri fie aici, fie pe mailul personal): De câte ori ați descoperit persoane apropiate sau necunoscute care treceau printr-o perioadă dificilă și v-ați oprit din drumul vostru pentru a ajuta?

Eu știu cu siguranță că am ajutat de prea puține ori. Faptul că există copii care postează zilnic clipuri cu poze în care apar semnele de la tăieturi pe mâinile lor firave, îmi este cea mai clară dovadă. Vreau să conștientizați că la aproximativ fiecare 40 de secunde, un om se sinucide. Rata decesurilor survenite prin sinucidere depașește suma morților cauzate de război și crime. Un exemplu de situație tipică, care tratează și acest subiect este filmul Detachment. Adrien Brody – un năsos pe care ador să-l privesc pe micile și marile ecrane în diferite ipostaze – își asigură poziția fruntașă în preferințele mele printr-o prestație actoricească impecabilă.

Citat din Detachment.

”Și nu m-am simțit niciodată atât de unul cu mine însumi, atât de detașat și atât de prezent în lume,  simultan”.

Profund marcat de o copilărie pe care poate mulți o trăiesc acum, Adrien expune în acest film, două săptămâni din viața unui profesor substitut. Acțiunea este împărțită în multiple cadre care au ca element comun o persoană caldă, realistă, dornică să rezolve, dar care în același timp evită să se atașeze. Nu vreau să vă povestesc filmul. Prefer să-l cautați și să ajungă pe lista lucrurilor care v-au impresionat și v-au impulsionat să ameliorați ce se poate în jurul vostru. 

Trebuie să realizăm efectele fiecărei vorbe pe care o aruncăm în momentele tensionate. Și urmările fiecărei acțiuni. (: La finalul multor discuții cu persoana dragă mie, am ajuns la concluzia că înainte de a deveni părinți, cei care iși doresc acest lucru, ar trebui să dovedească faptul că pot oferi o viață cel puțin suportabilă copiilor lor. Și asta nu presupune un test stupid ”psihologic”, ci un anumit standard al stabilității materiale și sentimentale.

De ce acest trebuie? Pentru că numărul alarmant de astfel de cazuri în care persoane mai influențabile recurg la gesturi triste, există din cauza tuturor celor indiferenți.  Pentru că așa cum învățam la fizică în clasa a 6-a: Orice acțiune are o reacțiune. (:

Acest articol a fost publicat în Bucket lists și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s