Aiming for perfection – The Mono Jacks

The Mono Jacks

The Mono Jacks
copyright @Grim

Cea mai rară nuanță de roșu – a macilor firavi, cea mai rară grupă sangvină: AB. Doar 4% din populația planetei.. Știați că aceasta este originea numelui formației AB4? Pentru cei mai tineri, Doru Trăscău, solistul trupei AB4, obișnuia să ne cânte și să ne încânte cu melodii precum ‘Să‘, ‘Mult prea’‘Cum ar fi’ și ‘Break’. De fiecare dată când reascult albumul Toxic, zâmbesc, țopăi, cânt și identific fiecare moment pe care l-am asociat cu această muzică. Atunci când aveam teză la mate și îmi trepida patul din cauza manelelor pe care le ascultau vecinii, atunci când mergeam în aplicații pe Făgăraș, Piatra Craiului, Leaota, cu școala de ghizi montani, atunci când eram împreună cu Cristiana și Carmen la concertul celor de la Placebo și cei de la Ab4 cântau în deschidere..

Apoi a fost rândul cântecului ‘Never Been A Liar’ să fie pe repeat. Îmi plăcea că dacă îi aveam în playlist printre Foo Fighters, Bush, Fuel, Garbage, Placebo, Marcy Playground, Tonic, se încadrau perfect. Mai există doua voci pe care le găsesc la fel de speciale ca cea a lui Doru și similare într-o anumită măsură: cea a lui Gavin Rossdale – Glycerine și vocea lui Alex Band în timp ce interpreta Wherever you will go.

The Mono Jacks
copyright @Grim

Nu cu mult timp în urmă i-am descoperit pe cei de la The Mono Jacks, cu Doru – vocal/chitară, Florin Vasile – chitară/back vocal, Dorian Cazacu – baterist șiii… Alex Tomescu – bass, sau Grim (: pentru cei cunoscuți. Nu am aflat despre ei citind reviste, nici citind articole pe net, ci datorită lui Grim. Precizez acest fapt pentru a sublinia la ce nivel sunt promovați în comparație cu Inna, Alexandra Stan și Akcent care se auzeau la toate party-urile de pe plaja Amager, Copenhaga, sau la radio, în supermarket-urile și magazinele din München.

Așa că după un an 2012 în care am avut plăcerea de a-i asculta live pe superbii băieți de la The Maccabees  și pe cei de la The XX cu John Talabot în deschidere, am ajuns să încep 2013 cu un concert al celor de la The Mono Jacks.

Ascultasem câteva dintre creațiile lor pe net, dar eram curioasă tare cum sună live. Am fost amuzată când prietena mea cea mai bună mi-a zis că ar fi cazul să ne achiziționăm bilete mai din timp, deoarece, permiteți-mi s-o citez: „sunt unele femei entuziasmate și e cam omor cu biletele”. Ei bine, la asta nu mă așteptam.

Seara a început dezamăgitor. Dau vina pe cei care s-au ocupat de organizarea concertului. Le transmit să învețe să respecte oamenii care vin la concert. Să spui că la 21:00 începe concertul, iar trupa foarte slabă din deschidere să decidă să scoată ceva sunete destul de târziu și să apară probleme tehnice de la prima melodie, nu e în regulă. La nici unul dintre concertele la care am fost nu mi s-a intamplat asta. Apoi, sala este foarte neaerisită. Nu vreau să fac instrucție cu nimeni, însă am fost în Viena – fumatul era interzis în sala de concert și vorbesc despre o sală imensă.. La un concert al celor de la Smashing Pumpkins care a durat 4-5 ore.. Surprinzător, nu a murit nimeni pentru că s-a abținut să fumeze sau s-a dus afară în zonele special amenajate pentru fumători. Am fost în München. Iar, aceeași politică. Pentru paharele de plastic și sticlele de bere se oprea o garanție pe care o primeai înapoi în momentul în care le returnai. Dacă vă întrebați cu ce sunt mai presus decât noi, e simplu: sunt mai civilizați, mai simțiți.

În schimb, prestația băieților care au fost cap de afiș, a fost una foarte bună. Aș putea spune că sună mai bine live. ‘We’re all getting older’(my fav) ar putea ușor deveni la fel de populară precum ‘No kind words’ sau ‘Can you give it’. Mi-a mai plăcut mult, mult, ‘Maria’. Cum să vă spun.. Atunci când un cântec atinge o anumite finețe, se poate citi o poveste în spatele acestuia. O poveste pe care fiecare o poate adapta la diferite situații personale. Șiii… să nu uit, felicitări pentru cover-ul după divinul ‘Man On The Moon’. Am crezut că toată lumea va cânta. Dar.. Din nou, ‘for the youngsters’, care habar n-aveau ce se cântă, de R.E.M. ați auzit vreodată? Ceea ce m-ar încânta, ar fi să îi văd iar, dar cu un alt public, cu alte trupe alături. Altfel, aștept clipuri pentru cele două melodii preferate – tot așa, curate, decente. Și creații noi. (:

Am precizat publicul. Problema se pune în felul următor: Dacă aș fi stat să fac un colaj video cu multe persoane prezente la concert, sunt sigură că doar o parte ar fi fost în stare să întrețină o conversație coerentă în engleză. De aceea, întreb și eu: cum merg ei la un concert unde se cântă 90% în engleză, și cum înțeleg despre ce este vorba? Răspunsul pe care l-am primit a fost: Draga mea, ei merg la concert pentru că sunt ‘adolescenți cool’, pentru că trebuie să posteze o nouă poză realizată cu ultimul tip de tabletă/smartphone pe facebook/twitter/whatever.. care să primească muuulte ‘like-uri’, și pentru că lumea ‘trebuie’ să știe că au fost la concert vineri seara și ‘s-au distrat’. Nu știu de când există un semn de egalitate între a te simți bine și a te târî efectiv pe podelele îmbâcsite cu bere din sticlele sparte. Mulți sunt minori, dar le este permisă intrare în club și se pot face praf din două beri pentru că nu le cere nimeni un act de identitate. Și stop. Nu vreau să mă consum în zadar. Keep true to the good music. Să revenim la Mono Jacks.

Doru și Grim

Doru și Grim
copyright @Grim

Tendințele livrești din versuri ca cele ale cântecului ‘Gândurile’, acordurile intense și ritmul accelerat, sunt instrumentele prin care râspândesc energie, prin care atunci când muzica te lovește nu provoacă durere, ci te face să zâmbești. Băieții au folosit intuiția lor romantică în ‘Come Back Girl’ și ‘Untitled'(absolut superbă), și au ajuns mai aproape de a-și perfecționa talentul. Albumul ‘Now In Stereo’ este unul care oferă coeziune. Ne oferă experiențele, gândurile și trăirile lor. Acum, pentru că marile realizări necesită timp, vreau ca membrii formației The Mono Jacks să dețină răbdarea necesară, să găsească surse nebănuite de inspirație, să fie susținuți de un public care să îi aprecieze și să fie promovați mai intens pe viitor.

Mult succes! (:

Acest articol a fost publicat în Bucket lists, Sunete și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Aiming for perfection – The Mono Jacks

  1. Amsterdamming spune:

    Post-ul tau m-a dus cu gandul la vremurile in care cumparasem si eu, cu mult interes, albumul „Toxic” al trupei AB4.
    Vazusem la TV (cred ca pe Prima, de dimineata, cand dadeau ei muzica) clipul la „Despre o tipa” si imi placuse instant. Asa ca m-am dus repejor si fericita sa imi cumpar caseta respectiva.
    Am cerut vanzatorului „primul album al celor de la AB 4, Toxic”. Iar vanzatorul, dandu-mi respectiva caseta, mi-a zis ceva de genul: „poftiti, domnisoara, primul lor album si probabil ultimul!” Un ignorant! :))
    Mi-a placut intregul album inca de la prima ascultare. Si l-am ascultat de nenumarate ori pentru ca ma facea sa ma simt extrem de bine, asa cum numai ceva cu care te identifici te poate face sa simti.
    Acum mi-e dor!! Si cred ca o sa ascult din nou. Multumesc!🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s